II. Sănătatea mintală - determinanți - partea I

Dacă într-un articol precedent am realizat o scurtă introducere a sănătății mintale, în continuare vom afla care sunt principalii factori (numiți în titlu „determinanți”*) care influențează sănătatea mintală și în ce mod. Așadar, să începem.

Sănătatea mintală și starea de bine psihică constituie o parte integrantă a capacității unei persoane de a duce o viață împlinită, inclusiv capacitatea de a forma și menține relații, de a studia, munci sau de a se relaxa, și de a lua decizii privind viața de zi cu zi. Tulburările la adresa bunăstării psihice a unei persoane pot compromite** aceste abilități, ceea ce duce nu numai la o funcționalitate*** diminuată a respectivei persoane la nivel individual, ci, de asemenea, și la pierderi mai generale la nivel de gospodărie și la nivel societal. Persoanele cu o stare de sănătate mintală afectată, pot ajunge în situația de a nu mai fi capabile să se îngrijească de ele însele sau de familiile și gospodăriile lor, de a nu mai putea munci sau studia, iar în cazuri mai grave se poate ajunge chiar și la pierderea locului de muncă sau a locuinței, mai ales când aceste persoane nu beneficiază de tratament adecvat, sprijin și ajutor.

Când vorbim despre pierderile la nivel societal, ne referim la faptul că și funcționarea optimă a unei societăți sau comunități poate fi compromisă, întrucât tulburările psihice netratate duc la scăderea numărului de membri funcționali ai societății, ceea ce înseamnă că vor fi mai puțini oameni care să poată contribui la dezvoltarea comunităților din care fac parte.

Din cauza aspectelor menționate mai sus, este foarte important ca tulburările și problemele de sănătate mintală să fie tratate. De asemenea, este bine să cunoaștem factorii care influențează starea de sănătate mintală, atât pe cei negativi, cât și pe cei pozitivi, deoarece, după cum spune o vorbă veche „informația înseamnă putere”, iar deținerea acestei puteri ne poate ajuta să facem față provocărilor vieții mult mai bine și mai eficient și de ce nu, poate ne va ajuta în efortul nostru de a-i sprijini  și pe cei aflați în situații dificile.

Știm deja din articolul trecut că sănătatea mintală presupune „o stare de bine psihic în care fiecare individ este capabil să își atingă potențialul maxim, poate face față stresului normal al vieții, poate munci productiv și rodnic, și își poate aduce aportul la progresul comunității în care trăiește”. Dacă analizăm cu atenție această definiție, ne dăm seama că sănătatea mintală și bunăstarea psihică a unei persoane nu sunt influențate doar de caracteristicile individuale ale acesteia, ci și de circumstanțele socio-economice în care se află și de mediul în care trăiește. Figura 1 ilustrează acest aspect.

Caracteristici individuale și comportamente

Acestea se referă atât la capacitățile sau abilitățile înnăscute ale unei persoane, cât și la cele învățate; capacități care o ajută să își gestioneze gândurile, emoțiile, sentimentele și să își coordoneze activitățile în viața de zi cu zi. De asemenea, aceste abilități îi oferă persoanei capacitatea de a face față lumii în care trăiește, de a gestiona stresul, de a fi un membru activ al societății, de a-și asuma responsabilitățile, propriile alegeri, chiar și de a-i respecta pe ceilalți și alegerile acestora.

Starea de sănătate mintală a unei persoane poate fi influențată și de factorii genetici și biologi ai individului ( de ex., anomaliile cromozomiale). De asemenea, în unele tulburări mintale și comportamentale, o influență mare o pot avea vârsta sau sexul persoanei.

Circumstanțe socio-economice

Capacitatea unei persoane de a se dezvolta și prospera este profund influențată atât de împrejurimile sale sociale imediate, cât și de circumstanțele socio-economice în care se află. Astfel, sunt importante: posibilitatea de a forma și menține relații pozitive cu membrii familiei sale, prieteni, colegi sau simple cunoștințe, practic de a avea o rețea de suport social adecvată; de a-și putea câștiga existența și a avea un venit stabil, care să-i permită să aibă grijă de familie. De asemenea, contează ca persoana să beneficieze de o educație adecvată și de posibilități de formare continuă; contează și existența oportunităților de angajare. Dacă aceste oportunități sunt limitate persoana poate fi afectată psihic destul de grav.

Un exemplu concret al circumstanțelor economice care pot influența starea de sănătate mintală a unei persoane este criza financiară care a început în 2007. Efectele acesteia fiind încă vizibile. În contextul acelei crize, unii oameni și-au pierdut locurile de muncă, alții s-au trezit cu venituri mai mici sau s-au aflat în imposibilitatea de a-și achita taxele, impozitele sau datoriile. O consecință foarte gravă a acestei situații a fost creșterea numărului de sinucideri.

Factori de mediu

Mediul socio-cultural și geopolitic în care trăiesc oamenii poate afecta starea de sănătate mintală a unui individ. Includem aici: accesul pe care îl au oamenii la serviciile de bază (apă, sănătate, litera legii), expunerea la credințele, atitudinile și practicile culturale predominante, politicile sociale și economice formate la nivel național, discriminarea sau inegalitatea socială, conflictele armate și tragediile și accidentele care afectează comunitatea (de exemplu, ceea ce s-a întâmplat la Colectiv). 

Este important de subliniat faptul că toți acești factori sau determinanți interacționează unul cu celălalt într-un mod dinamic, și că pot acționa în beneficiul sau împotriva sănătății mintale a unei persoane.

Pentru a explica interacțiunea dintre acești factori și modul în care afectează sănătatea mintală, au fost dezvoltate mai multe modele sau teorii. Modelul biopsihosocial este cel care explică cel mai bine toate aspectele prezentate mai sus.

Acest model a fost dezvoltat de un psihiatru pe nume George L. Engel, și azi a ajuns să fie acceptat pe scară largă de către profesioniștii din domeniul sănătății mintale.

Modelul biopsihosocial sugerează faptul că factorii biologici, psihologici și sociali sunt interconectați și interdependenți, contribuind cu toții la starea de sănătate mintală a unei persoane. Mai mult, acest model ne dă de înțeles faptul că mintea și corpul nu sunt entități separate (așa cum se credea cândva), ci dimpotrivă: ce afectează corpul poate afecta și mintea, și viceversa.

ATENȚIE! A NU se înțelege de aici că dacă vei gândi pozitiv mereu, asta înseamnă că te vei vindeca de orice boală sau că îți vei rezolva toate problemele. Gândirea pozitivă nu este un panaceu, un medicament universal, în plus există situații în care chiar îți poate face rău. Când vrei să treci peste situațiile problematice din viața ta, să îți îmbunătățești relațiile sau starea de bine, a gândi pozitiv nu este de ajuns.

Știu că pe internet circulă numeroase articole despre puterea gândurilor și a gândirii pozitive, și că poate fi foarte tentant să crezi așa ceva, mai ales pentru că pare a fi o cale foarte ușoară de a obține ceea ce ne dorim. Adevărul este cu totul altul, însă. Pentru a te face bine și a te simți bine, e nevoie de mai mult decât o gândire pozitivă. Ba chiar, eu aș spune că mai mult ne-ar ajuta o gândire rațională. Posibil ca într-un articol viitor să discutăm și despre acest aspect.

Revenind.

Modelul biopsihosocial îi încurajează pe profesioniștii sănătății mintale ca atunci când investighează starea de sănătate a unei persoane, să ia în calcul toți factorii biologici, psihologici și sociali relevanți, care ar putea contribui la dezvoltarea sau menținerea unei probleme de sănătate mintală.

FIGURA 2

Figura 2 ilustrează modul în care cei trei factori interacționează și contribuie la dezvoltarea tulburărilor psihice și de comportament.

Concluzia primei părți a acestui articol ar fi că problemele și tulburările de sănătate mintală sunt cât se poate de complicate, fiind rezultatul unei interacțiuni complexe între factori ca cei descriși anterior. Vom continua discuția determinanților sănătății mintale pe parcursul următoarelor articole dedicate acestui subiect. 

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Referințe:

The world health report 2001 - Mental Health: New Understanding, New Hope
http://www.who.int/whr/2001/en/

Impact of economic crises on mental health 
http://www.euro.who.int/__data/assets/pdf_file/0008/134999/e94837.pdf

Financial Crises: Impact on Mental Health and Suggested Responses
https://www.karger.com/Article/FullText/351268

Resurse:

Actions to alleviate the mental health impact of the economic crisis
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3449359/
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Mic dicționar:

*DETERMINÁNT, -Ă, determinanți, -te, adj., s. m. I. Adj. 1. Care determină sau este de natură să determine ceva; hotărâtor. 2. (Despre cuvinte sau propoziții; adesea substantivat) Care precizează sensul altui cuvânt sau al altei propoziții cu care este în legătură, fiind subordonat acestora. II. S. m. Expresie matematică ale cărei elemente sunt așezate sub forma unui tabel și care servește la rezolvarea sistemelor de ecuații. – Din fr. déterminant. 

**COMPROMÍTE, compromít, vb. III. 1. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde buna reputație; a (se) discredita. 2. Tranz. A pricinui un rău, a primejdui; a strica, a distruge. [Perf. s. compromiséi, part. compromis] – Din fr. compromettre, lat. compromittere. 

***FUNCȚIONALITÁTE s. f. Calitatea de a fi funcțional. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. fonctionnalité (după funcțional).
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

DISCLAIMER: Articolele de pe site sunt scrise în scop informativ și educativ. Acestea nu înlocuiesc tratamentul medical adecvat. Consultați medicul dacă nu vă simțiți bine.

Depresia, boala secolului - Partea I

Tulburările depresive așa cum sunt descrise în DSM-5 (Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale) cuprind: tulburarea de reglare a afectului disruptiv (o categorie aplicabilă copiilor cu vârste între 6 și 18 ani); tulburarea depresivă majoră (inclusiv episodul depresiv major); tulburarea depresivă persistentă (distimia); tulburarea disforică premenstruală; tulburarea depresivă indusă de o substanță/medicație; tulburarea depresivă datorată unei condiții medicale generale; tulburarea depresivă cu altă specificație și tulburarea depresivă fără altă specificație.

Tulburarea depresivă majoră este cea asupra căreia ne vom concentra în continuare. Această reprezintă afecțiunea mintală clasică din grupul de tulburări descris mai sus. Este cunoscută în mod curent ca „depresie” sau „depresie majoră”.

Depresia majoră este o combinație de mai multe simptome emoționale, fizice, comportamentale și cognitive. În cadrul unui diagnostic de tulburare depresivă majoră pot exista unul sau mai multe episoade depresive majore. Un astfel de episod durează cel puțin 2 săptămâni (deși majoritatea episoadelor pot dura mai mult) și se caracterizează prin:

• Dispoziție depresivă, tristă, aparent fără motiv, prezentă în cea mai mare parte a timpului, aproape în fiecare zi; aceasta este raportată ori de persoana în cauză, ori prin observația făcută de cineva apropiat. Persoana se simte tristă, fără speranță, lipsită de putere, disperată, „fără chef”, descurajată.

• Diminuare marcată a interesului sau plăcerii pentru toate sau aproape toate activitățile, prezentă în cea mai mare parte a timpului, aproape în fiecare zi. Pot fi afectate toate domeniile de activitate. Persoanei nu-i mai fac plăcere hobbiurile de altă dată și poate fi complet dezinteresată în privința lor; chiar și activitățile care înainte erau considerate ca fiind distractive și plăcute, acum pot fi considerate o povară. Persoana se retrage social, se neglijează, nu mai iese în oraș, nu mai merge la cumpărături, nu mai are grijă de casă, nu se mai joacă cu proprii copii, etc.

• Modificări semnificative ale greutății corporale (fără a ține dietă); poate fi o scădere sau o creștere în greutate. Apetitul este de regulă scăzut, dar la unele persoane poate fi crescut, cu tendința spre anumite tipuri de alimente (carbohidrați, dulciuri).

• Insomnie sau hipersomnie aproape în fiecare zi, deși cel mai des întâlnită este insomnia. Persoanele pot adormi cu greutate sau adorm repede, dar se trezesc în timpul nopții și nu mai pot readormi ori se trezesc foarte devreme dimineața și nu mai pot readormi. Mai rar, pot dormi mult mai mult ca de obicei, chiar și în timpul zilei. Indiferent de durata lui, somnul este considerat neodihnitor. 

• Agitație sau lentoare psihomotorie*. Aceste modificări ale comportamentului motor sunt observabile de către ceilalți. Persoana se plimbă de colo colo, nu poate sta liniștită sau calmă, își frământă mâinile, își freacă hainele, în cazul agitației, iar lentoarea psihomotorie este prezentă în vorbire (persoana vorbește foarte rar și fără vlagă, face pauze lungi între răspunsuri, discursul este încetinit, scăzut în volum, inflexiune, cantitate sau în varietatea de conținut; poate fi prezentă chiar și muțenia), gândire sau în mișcările corpului (persoana apare ca și cum s-ar mișca în reluare). 

• Oboseală sau lipsă de energie, aproape în fiecare zi. Chiar și cele mai mici și ușoare sarcini necesită un efort considerabil și îi pot părea persoanei ca fiind fără sfârșit.

• Sentimente de inutilitate sau de vinovăție excesivă sau indecvată, aproape în fiecare zi. Persoana prezintă preocupări excesive referitoare la culpabilitate în legătură cu evenimentele nesemnificative din trecut sau aprecieri negative exagerate față de propria persoană. 

• Diminuarea capacității de a gândi, de a se concentra sau de a lua decizii. De obicei, persoana se poate plânge de probleme de memorie sau de concentrare chiar și în cazul efectuării unor sarcini ușoare. 

• Gânduri recurente de moarte sau de suicid; acestea variază de la idei tranzitorii cu durată de 1-2 minute până la planuri reale pentru comiterea suicidului.

Acestor simptome li se pot adăuga și altele, cum ar fi dureri corporale (de cap, de stomac, articulare, musculare), libido** scăzut, anxietate, fobii, atacuri de panică, abuz de alcool sau alte substanțe.

Stabilirea unui diagnostic de tulburare depresivă majoră se face dacă cinci sau mai multe dintre simptomele descrise mai sus sunt prezente pentru o perioadă de cel puțin două săptămâni. Cel puțin unul dintre simptome trebuie să fie ori dispoziția depresivă ori pierderea interesului și a plăcerii pentru activități.

Simptomele cauzează o detresă*** sau o deterioare semnificativă clinic în domeniul social, profesional or în alte domenii importante de funcționare. Simptomele nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanțe (drog, medicament) ori ale unei condiții medicale generale.

Apariția episodului depresiv major nu este explicat mai bine de  tulburarea schizoafectivă, schizofrenie, tulburarea schizofreniformă, tulburarea delirantă sau de alte tulburări cu altă specificație sau fără specificație din spectrul schizofreniei și al altor tulburări psihotice.

Nu trebuie să fi existat niciodată un episod manical sau hipomaniacal.

Din descrierea simptomelor de mai sus, ne putem da seama că fiecare persoană are o experiență diferită cu depresia. Ce NU diferă, totuși, este faptul că această boală poate afecta serios starea de sănătate, relațiile interpersonale, viața socială sau profesională a persoanelor suferinde.
Tulburarea depresivă majoră poate fi foarte incapacitantă și debilitantă și de aceea este necesar să fie luată în serios cât se poate de mult. Persoanele cu depresie au nevoie de tratament adecvat și de răbdare și înțelegere de la cei din jur. Dacă rămâne netratată, această boală se poate înrăutăți și poate duce chiar și la moarte.

Depresia NU este o slăbiciune sau un defect de caracter. Când suferi de o boală fizică, nimeni nu îți va spune să „treci peste”, „e numai în capul tău”, „îți trece dacă îți dorești asta suficient de mult” sau alte lucruri de acest fel. Așa că, de ce să spui așa ceva în cazul persoanelor care suferă de depresie? Același lucru este valabil și pentru restul tulburărilor de sănătate mintală.

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Referințe:

DSM-5 (Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale - 2013).

Mic dicționar:

*PSIHOMOTÓR, -OÁRE, psihomotori, -oare, adj. Care se referă la funcțiile motrice realizate prin activitatea nervoasă superioară; determinat de aceste funcții. ◊ Centru psihomotor = regiune a scoarței cerebrale care intră în acțiune sub influența unei excitații cerebrale fizice. – Din fr. psychomoteur.

**LÍBIDO s. n. (Med.) Dorința de satisfacere a instinctului sexual. – Din lat., fr. libido. 

***DETRÉSĂ s.f. 1. Stare sufletească a cuiva care se simte părăsit în nenorocire; desperare. 2. Nenorocire, stare critică. (din fr. détresse) 

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

DISCLAIMER: Articolele de pe site sunt scrise în scop informativ și educativ. Acestea nu înlocuiesc tratamentul medical adecvat. Consultați medicul dacă prezentați simptomele descrise mai sus!

Partea a II-a: Înțelegeri actuale ale depresiei majore: modelul diateză-stres
Partea a III-a: Înțelegeri actuale ale depresiei: teoriile cognitive

I. Sănătatea mintală - ce este?

Pentru a putea defini sănătatea mintală, e necesar ca mai întâi  să știm ce este sănătatea, în general. Însă, pentru a nu avea parte de confuzii, înainte de a purcede la definirea sănătății și a sănătății mintale, vreau să clarific câteva aspecte. În primul rând, termenul „sănătate” poate însemna ceva diferit pentru fiecare persoană în parte. Ideile pe care oamenii le au despre sănătate sunt influențate de percepția pe care aceștia și-au format-o asupra sănătății. Aceasta, la rândul ei, este modelată de aspecte precum contextul social și cultural în care aceștia au crescut și s-au dezvoltat, experiențele anterioare ale individului, stilul de viață și chiar și de percepția lor asupra a ceea ce înseamnă „boala” sau „starea de bolnav”.

În al doilea rând, definițiile oficiale de care mă voi folosi în continuare au, mai întâi, scopul de a fi folosite în anumite contexte. De aceea, pentru persoanele nefamiliarizate cu domeniul sănătății și al sănătății mintale acestea pot fi destul de vagi. Totuși, asta nu înseamnă că nu ne pot ajuta să înțelegem ce presupune „sănătatea”, dacă sunt explicate lămuritor.

Motivele pentru care am insistat asupra aspectelor de mai sus, este că există și critici ale acestor definiții, unele mai întemeiate, altele mai puțin, și dacă pe viitor veți dori să vă informați mai mult cu privire la ce înseamnă sănătatea, veți descoperi că există și alte moduri în care aceasta este definită.

Astfel, luând în considerare cele scrise mai sus, haideți să începem explorarea subiectului sănătății mintale.

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) definește sănătatea ca fiind „o stare de bunăstare fizică, psihică și socială și nu doar  absența bolii sau a infirmității”. Este important să subliniem următorul aspect: sănătatea NU constă doar în absența bolii. Asta înseamnă că sănătatea NU reprezintă opusul bolii. Să presupunem că o persoană se află într-o stare de sănătate perfectă, doar pentru că respectiva persoană nu a fost diagnosticată cu o boală sau afecțiune, fie ea fizică sau mintală, nu este de ajuns. De exemplu, poate relațiile unei anumite persoane cu familia sa nu sunt cele mai bune sau poate relațiile cu șefii și colegii săi sunt șubrede, de asemenea. Aceste lucruri îi pot crea persoanei respective o stare de disconfort psihic și distres -afectându-i starea de bine pe care ar trăi-o în mod obișnuit- chiar dacă acea persoană nu suferă de o anumită afecțiune fizică sau mintală. În același timp, acest tip de situații pot duce mai târziu chiar la probleme de natură somatică*.

De asemenea, prezența unei anumite boli, nu este suficientă pentru a presupune că persoana diagnosticată cu respectiva afecțiune, nu poate să aibă parte de  aspecte ce țin de sănătate sau de starea de a fi sănătos. De exemplu, cineva diagnosticat cu o boală organică sau o afecțiune mintală poate duce o viață productivă și poate fi funcțională, îndeplinind diverse roluri familiale și sociale, dacă urmează un tratament adecvat și se bucură de sprijin și ajutor atât din partea celor apropiați, cât și din partea specialiștilor. 

Sănătatea include atât componenta fizică, cât și pe cea mintală și socială, componente care sunt strîns legate și interdependente. Adică, una depinde de cealaltă. 

Există dovezi că bolile fizice și mintale, adeseori, vin la pachet, pot urma una după cealaltă sau se pot precede** una pe cealaltă. Există, de asemenea, dovezi că tulburările mintale cresc riscul de apariție al bolilor fizice și invers.

În alte cuvinte, sănătatea înseamnă funcționarea la parametrii optimi din toate punctele de vedere (fizic, psihic, emoțional și social), adică o bunăstare în și sub toate aspectele vieții.

După cum putem vedea din definiția OMS a sănătății, bunăstarea mintală este una dintre cele mai importante componente ale sale. Aceasta face parte din experiența generală a sănătății trăită de persoană și chiar putem considera că nu există sănătate fără sănătate mintală.

Așadar, cum ar putea fi definită aceasta?

Tot Organizația Mondială a Sănătății a formulat o definiție și în acest caz. Astfel, sănătatea mintală reprezintă „o stare de bine psihic în care fiecare individ este capabil să își atingă potențialul maxim, poate face față stresului normal al vieții, poate munci productiv și rodnic și își poate aduce aportul la progresul comunității în care trăiește”. Și aici, la fel ca în cazul definiției generale a sănătății, a avea o stare de bine psihic nu înseamnă doar a NU suferi de o tulburare psihică. A trăi această stare de bine psihic include a reuși să devii și să fii o persoană pe deplin funcțională, care poate îndeplini diverse roluri sociale și ocupaționale. În mod egal, persoanele diagnosticate cu o anumită tulburare psihică pot avea parte de vieți cât se poate de productive și de satisfăcătoare. Nu există nici o rușine în a fi diagnosticat cu o tulburare psihică. La nivel global, există peste 450 de milioane de persoane care suferă de o anumită problemă de sănătate mintală. Unul din patru oameni va fi afectat de tulburări psihice sau neurologice la un moment dat în viață. Cu tratament adecvat, starea de sănătate a persoanelor diagnosticate cu tulburări sau boli psihice se poate ameliora, iar multe dintre aceste persoane își pot reveni complet. Din păcate, chiar dacă există tratamente eficiente pentru astfel de tulburări, foarte puțini oameni ajung să și beneficieze de ele. Stigmatizarea, neglijarea și discriminarea sunt câteva din motivele care îi împiedică pe oameni să apeleze la o formă de tratament adecvat. De aceea, consider că este important să încercăm să renunțăm la prejudecățile și temerile pe care le avem în legătură cu persoanele suferinde de boli psihice, deoarece acesta poate fi un prim pas al acestora spre vindecare. 

Rețineți că starea de sănătate mintală afeactează ceea ce simțim, cum gândim și cum ne comportăm. De asemenea, determină modul în care facem față stresului, felul în care ne raportăm la alte persoane și facem alegeri. Sănătatea mintală contează în fiecare stadiu al vieții noastre.

În final, simt că este important de menționat faptul că aceste definiții sunt globale și generale. Definirea sănătății și a sănătății mintale în acest fel a fost rezultatul unui îndelung proces colaborativ internațional. Organizația Mondială a Sănătății a încercat să găsească definiții care să fie valabile în orice parte a lumii și care să nu fie reprezentative doar în cadrul unor culturi anume.

 Acestea fiind zise, vă invit să-mi rămâneți alături pentru că în viitoarele articole dedicate sănătății mintale, vom afla care sunt factorii care o influențează și în ce mod, ce presupun problemele și tulburările de sănătate mintală, ce putem face chiar NOI pentru a obține o stare de sănătate mintală optimă, de ce este important ca stigma din jurul tulburărilor mintale să fie combătută și multe alte lucruri interesante.

Referințe:

1.   Psychology, health and medicine:

Cambridge-Handbook-Psychology-Health-Medicine

2.    The Social Context of Mental Health and Illness.

 https://class.coursera.org/mentalhealth-002

3.    World Health Organisation. Definition of Mental Health.

http://www.who.int/features/factfiles/mental_health/en/

        

4.    World Health Organisation. Definition of Health.

http://www.who.int/about/definition/en/print.html

5.  Mental disorders affect one in four people:

http://www.who.int/whr/2001/media_centre/press_release/en/

Mic dicționar:

*SOMATIC, -Ă, somatici, -ce, adj. (Biol.) Care ține de corp, privitor la corp (considerat un ansamblu unitar). ◊ Celule somatice = celulele corpului (cu excepția celor sexuale). – Din fr. somatique. 

**PRECEDÁ, precéd, vb. I. Tranz. A exista, a se produce înainte de altceva în timp; a se afla, a se găsi înainte de altceva sau de altcineva în spațiu, într-o ierarhie etc. – Din fr. précéder, lat. praecedere.