Depresia, boala secolului - Partea I

Tulburările depresive așa cum sunt descrise în DSM-5 (Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale) cuprind: tulburarea de reglare a afectului disruptiv (o categorie aplicabilă copiilor cu vârste între 6 și 18 ani); tulburarea depresivă majoră (inclusiv episodul depresiv major); tulburarea depresivă persistentă (distimia); tulburarea disforică premenstruală; tulburarea depresivă indusă de o substanță/medicație; tulburarea depresivă datorată unei condiții medicale generale; tulburarea depresivă cu altă specificație și tulburarea depresivă fără altă specificație.

Tulburarea depresivă majoră este cea asupra căreia ne vom concentra în continuare. Această reprezintă afecțiunea mintală clasică din grupul de tulburări descris mai sus. Este cunoscută în mod curent ca „depresie” sau „depresie majoră”.

Depresia majoră este o combinație de mai multe simptome emoționale, fizice, comportamentale și cognitive. În cadrul unui diagnostic de tulburare depresivă majoră pot exista unul sau mai multe episoade depresive majore. Un astfel de episod durează cel puțin 2 săptămâni (deși majoritatea episoadelor pot dura mai mult) și se caracterizează prin:

• Dispoziție depresivă, tristă, aparent fără motiv, prezentă în cea mai mare parte a timpului, aproape în fiecare zi; aceasta este raportată ori de persoana în cauză, ori prin observația făcută de cineva apropiat. Persoana se simte tristă, fără speranță, lipsită de putere, disperată, „fără chef”, descurajată.

• Diminuare marcată a interesului sau plăcerii pentru toate sau aproape toate activitățile, prezentă în cea mai mare parte a timpului, aproape în fiecare zi. Pot fi afectate toate domeniile de activitate. Persoanei nu-i mai fac plăcere hobbiurile de altă dată și poate fi complet dezinteresată în privința lor; chiar și activitățile care înainte erau considerate ca fiind distractive și plăcute, acum pot fi considerate o povară. Persoana se retrage social, se neglijează, nu mai iese în oraș, nu mai merge la cumpărături, nu mai are grijă de casă, nu se mai joacă cu proprii copii, etc.

• Modificări semnificative ale greutății corporale (fără a ține dietă); poate fi o scădere sau o creștere în greutate. Apetitul este de regulă scăzut, dar la unele persoane poate fi crescut, cu tendința spre anumite tipuri de alimente (carbohidrați, dulciuri).

• Insomnie sau hipersomnie aproape în fiecare zi, deși cel mai des întâlnită este insomnia. Persoanele pot adormi cu greutate sau adorm repede, dar se trezesc în timpul nopții și nu mai pot readormi ori se trezesc foarte devreme dimineața și nu mai pot readormi. Mai rar, pot dormi mult mai mult ca de obicei, chiar și în timpul zilei. Indiferent de durata lui, somnul este considerat neodihnitor. 

• Agitație sau lentoare psihomotorie*. Aceste modificări ale comportamentului motor sunt observabile de către ceilalți. Persoana se plimbă de colo colo, nu poate sta liniștită sau calmă, își frământă mâinile, își freacă hainele, în cazul agitației, iar lentoarea psihomotorie este prezentă în vorbire (persoana vorbește foarte rar și fără vlagă, face pauze lungi între răspunsuri, discursul este încetinit, scăzut în volum, inflexiune, cantitate sau în varietatea de conținut; poate fi prezentă chiar și muțenia), gândire sau în mișcările corpului (persoana apare ca și cum s-ar mișca în reluare). 

• Oboseală sau lipsă de energie, aproape în fiecare zi. Chiar și cele mai mici și ușoare sarcini necesită un efort considerabil și îi pot părea persoanei ca fiind fără sfârșit.

• Sentimente de inutilitate sau de vinovăție excesivă sau indecvată, aproape în fiecare zi. Persoana prezintă preocupări excesive referitoare la culpabilitate în legătură cu evenimentele nesemnificative din trecut sau aprecieri negative exagerate față de propria persoană. 

• Diminuarea capacității de a gândi, de a se concentra sau de a lua decizii. De obicei, persoana se poate plânge de probleme de memorie sau de concentrare chiar și în cazul efectuării unor sarcini ușoare. 

• Gânduri recurente de moarte sau de suicid; acestea variază de la idei tranzitorii cu durată de 1-2 minute până la planuri reale pentru comiterea suicidului.

Acestor simptome li se pot adăuga și altele, cum ar fi dureri corporale (de cap, de stomac, articulare, musculare), libido** scăzut, anxietate, fobii, atacuri de panică, abuz de alcool sau alte substanțe.

Stabilirea unui diagnostic de tulburare depresivă majoră se face dacă cinci sau mai multe dintre simptomele descrise mai sus sunt prezente pentru o perioadă de cel puțin două săptămâni. Cel puțin unul dintre simptome trebuie să fie ori dispoziția depresivă ori pierderea interesului și a plăcerii pentru activități.

Simptomele cauzează o detresă*** sau o deterioare semnificativă clinic în domeniul social, profesional or în alte domenii importante de funcționare. Simptomele nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanțe (drog, medicament) ori ale unei condiții medicale generale.

Apariția episodului depresiv major nu este explicat mai bine de  tulburarea schizoafectivă, schizofrenie, tulburarea schizofreniformă, tulburarea delirantă sau de alte tulburări cu altă specificație sau fără specificație din spectrul schizofreniei și al altor tulburări psihotice.

Nu trebuie să fi existat niciodată un episod manical sau hipomaniacal.

Din descrierea simptomelor de mai sus, ne putem da seama că fiecare persoană are o experiență diferită cu depresia. Ce NU diferă, totuși, este faptul că această boală poate afecta serios starea de sănătate, relațiile interpersonale, viața socială sau profesională a persoanelor suferinde.
Tulburarea depresivă majoră poate fi foarte incapacitantă și debilitantă și de aceea este necesar să fie luată în serios cât se poate de mult. Persoanele cu depresie au nevoie de tratament adecvat și de răbdare și înțelegere de la cei din jur. Dacă rămâne netratată, această boală se poate înrăutăți și poate duce chiar și la moarte.

Depresia NU este o slăbiciune sau un defect de caracter. Când suferi de o boală fizică, nimeni nu îți va spune să „treci peste”, „e numai în capul tău”, „îți trece dacă îți dorești asta suficient de mult” sau alte lucruri de acest fel. Așa că, de ce să spui așa ceva în cazul persoanelor care suferă de depresie? Același lucru este valabil și pentru restul tulburărilor de sănătate mintală.

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Referințe:

DSM-5 (Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale - 2013).

Mic dicționar:

*PSIHOMOTÓR, -OÁRE, psihomotori, -oare, adj. Care se referă la funcțiile motrice realizate prin activitatea nervoasă superioară; determinat de aceste funcții. ◊ Centru psihomotor = regiune a scoarței cerebrale care intră în acțiune sub influența unei excitații cerebrale fizice. – Din fr. psychomoteur.

**LÍBIDO s. n. (Med.) Dorința de satisfacere a instinctului sexual. – Din lat., fr. libido. 

***DETRÉSĂ s.f. 1. Stare sufletească a cuiva care se simte părăsit în nenorocire; desperare. 2. Nenorocire, stare critică. (din fr. détresse) 

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

DISCLAIMER: Articolele de pe site sunt scrise în scop informativ și educativ. Acestea nu înlocuiesc tratamentul medical adecvat. Consultați medicul dacă prezentați simptomele descrise mai sus!

Partea a II-a: Înțelegeri actuale ale depresiei majore: modelul diateză-stres
Partea a III-a: Înțelegeri actuale ale depresiei: teoriile cognitive