Înțelegeri actuale ale depresiei majore: modelul diateză-stres (Depresia, boala secolului - partea a II-a)

Înțelegeri actuale ale depresiei majore: modelul diateză-stres

Dacă în prima parte din seria articolelor dedicate depresiei majore am aflat ce reprezintă aceasta și care sunt simptomele care o acompaniază, începând cu partea a doua a seriei, vom afla care sunt modelele teoretice actuale de înțelegere a apariției depresiei. În articolul de astăzi ne vom îndrepta atenția asupra modelului diateză-stres, cunoscut și sub numele de modelul stres-vulnerabilitate, ca încercare de a explica modul în care o persoană poate ajunge să sufere de depresie.
Modelul diateză-stres sau stres-vulnerabilitate (diathesis-stress model) sugerează faptul că oamenii prezintă, în grade diferite, vulnerabilități sau predispoziții spre a dezvolta anumite tulburări (în cazul de față, depresie). Acest model explică psihopatologia ca fiind urmarea interacțiunii dintre acele predispoziții (numite în limbajul modelului „diateze”) și diversele evenimente stresante sau traumatice pe care o persoană le-ar putea trăi. Diatezele cuprind acei factori sau determinanți despre care am mai discutat aici, și care pot fi genetici, biologici, psihologici.

Referindu-ne la probabilitatea ca o persoană să dezvolte o tulburare depresivă majoră, doar pentru că respectiva persoană deține anumite vulnerabilități sau predispoziții, nu înseamnă că aceasta va și dezvolta o depresie. Pentru ca acest lucru să se întâmple e necesar ca diatezele persoanei să interacționeze cu evenimente de viață stresante (de natură socială, psihologică sau de mediu). Conform modelului diateză-stres, cu cât este mai mare vulnerabilitatea persoanei spre a dezvolta depresie, cu atât mai puțin stres va fi necesar pentru ca respectiva persoană să dezvolte o depresie. Opusul acestei situații este și el valabil (cu cât este mai mică vulnerabilitatea, cu atât mai mult stres va fi necesar). Rezultă de aici că până ce stresul nu va depăși un anumit prag, persoana va funcționa în parametrii normali, iar vulnerabilitățile acesteia vor rămâne latente sau ascunse.

Impactul stresorilor variază și ei de la o persoană la alta. Moartea cuiva drag sau pierderea anumitor lucruri (de exemplu, o slujbă sau poate chiar starea de sănătate); despărțirea de persoana iubită sau divorțul; atingerea unor etape semnificative din viață ca pubertatea, căsătoria, nașterea unui copil, ori ieșirea la pensie; abuzul de alcool sau droguri; dezechilibrele hormonale sau neurochimice. Toate acestea pot fi suficiente pentru a determina apariția simptomelor depresive la o persoană cu o predispoziție spre a dezvolta o tulburare depresivă. Totuși, fiecare dintre aceste situații îi vor afecta pe indivizi într-o manieră unică.

Modelul diateză-stres este doar unul din numeroasele modele sau teorii care încearcă să explice cum anume apar tulburările de sănătate mintală, și implicit și depresia majoră.

Partea I: Depresia, boala secolului - Partea I
Partea a III-a: Înțelegeri actuale ale depresiei: teoriile cognitive
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Referințe:
Ingram, R., E., Atchley, R., A., & Segal, Z., V. (2011). Vulnerability to depression. From cognitive
neuroscience to prevention and treatment. New York, NY: The Guilford Press.
Sigelman, C., K., & Ridler, E., A. (2012). Life-span human development (7th ed.). Wadsworth,
Cengage Learning.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
DISCLAIMER: Articolele de pe site sunt scrise în scop informativ și educativ. Acestea nu înlocuiesc tratamentul medical adecvat. Consultați medicul sau un specialist în sănătate mintală dacă prezentați simptome ale tulburărilor psihice!