5 mituri despre tulburările de sănătate mintală

MIT 1: Slăbiciunile unei persoane sau defectele de caracter duc la probleme sau tulburări de sănătate mintală. Persoanele cu astfel de probleme își pot reveni cât ar bate din palme, trebuie doar să își dorească asta suficient de mult.

În societatea noastră există ideea că persoanele cu tulburări de sănătate mintală sunt așa din cauza unor slăbiciuni proprii sau a defectelor de caracter. Pe lângă asta, multe persoane cred că oamenii care suferă din cauza unor astfel de probleme, își pot reveni cât ai zice pește, dacă își doresc asta suficient de mult.
Evident, acest lucru este complet neadevărat.
Nu există nicio rușine în a fi diagnosticat cu o tulburare psihică. La nivel global, există peste 450 de milioane de persoane care suferă de o anumită problemă de sănătate mintală. Unul din patru oameni va fi afectat de tulburări psihice sau neurologice la un moment dat în viață. Din păcate, chiar dacă există tratamente eficiente pentru astfel de tulburări, foarte puține persoane ajung să și beneficieze de ele.
Stigmatizarea, neglijarea și discriminarea sunt câteva din motivele care îi împiedică pe oameni să apeleze la o formă de tratament adecvat, raportează Organizația Mondială a Sănătății.
Tulburările psihice sunt extrem de complexe și sunt influențate de numeroși factori biologici, sociali, emoționali și așa mai departe. Persoanele suferinde au nevoie de ajutor specializat. Astfel, nu numai că starea de sănătate li se va ameliora, dar mulți se pot reface complet.

MIT 2: Persoanele cu probleme de sănătate mintală sunt violente și imprevizibile.

Violența este cel mai adesea o activitate infracțională care are prea puțin de-a face cu starea de sănătate mintală a unei persoane.
Nu există motive întemeiate ca să-ți fie teamă de persoanele care suferă de o tulburare mintală, întrucât majoritatea nu sunt violente.
Ai face o mare diferență în felul în care acestea sunt percepute, dacă ai accepta ceea ce sunt, de fapt - ființe umane, ca mine și ca tine, care trec prin momente dificile și care au nevoie de îngrijire, înțelegere, o atitudine grijulie și de oameni cu mintea deschisă.

MIT 3: Copiii și adolescenții nu sunt afectați de probleme sau tulburări de sănătate mintală.

Conform Organizației Mondiale a Sănătății, aproximativ jumătate dintre problemele și tulburările de sănătate mintală ale copiilor și adolescenților încep înainte ca aceștia să fi împlinit 14 ani; tipuri similare de tulburări sunt raportate în toate culturile lumii; tulburările neuropsihiatrice se află printre principalele cauze de dizabilitate în rândul tinerilor, la nivel global; regiunile de pe glob care au cel mai mare procentaj al populației sub 19 ani, au și cel mai scăzut nivel de resurse disponibile pentru sănătatea mintală.
Majoritatea țărilor cu venituri mici și medii au doar câte un psihiatru pentru copii pentru fiecare 1 până la 4 milioane de persoane.

MIT 4: Oamenii nu se pot recupera de pe urma tulburărilor de sănătate mintală.

Chiar dacă încă nu există un „leac minune” pentru tulburările de sănătate mintală, nu înseamnă că acestea nu pot fi tratate cu succes. De exemplu, numeroase studii au arătat că o combinație între tratamentul medicamentos și psihoterapie este calea cea mai bună către recuperare, în special pentru tulburările severe, persistente. În alte studii s-a demonstrat, spre exemplu, că psihoterapia de tip cognitiv-comportamental poate fi o alegere foarte bună când vine vorba de o depresie ușoară sau moderată, și că poate fi la fel de eficientă ca tratamentul medicamentos.
Primul pas spre recuperare este apelarea la ajutor de specialitate. Rețineți că acest gest denotă CURAJ, și NU slăbiciune!

MIT 5: Nu pot face nimic pentru o persoană care suferă de probleme sau tulburări de sănătate mintală.

Familia și prietenii unei persoane cu tulburări de sănătate mintală o pot ajuta dându-i de înțeles acesteia că poate conta pe sprijinul și ajutorul lor.
Aceștia o pot ajuta efectiv la diverse sarcini, cum ar fi treburile gospodărești, plătirea facturilor sau îngrijirea copiilor, o pot scoate în oraș sau la o plimbare, sau pot chiar să aibă grijă ca aceasta să își urmeze tratamentul întocmai sau să o încurajeze să apeleze la un psihoterapeut, dacă până atunci nu a făcut-o.
Alte lucruri pe care familia și prietenii le pot face sunt: să trateze persoana cu respect, răbdare și înțelegere; să nu o eticheteze din cauza tulburării de care suferă; să își aducă aminte că un diagnostic sau o boală nu te definesc ca persoană.
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Referințe și resurse:

- Mental Health Myths and Facts:
http://www.mentalhealth.gov/basics/myths-facts/index.html

- Social determinants of mental health:
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/25137105

- Stigma, agency and recovery amongst people with severe mental illness:
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/24602965

- Long-term Depression Treatment Leads to Sustained Recovery for Most Teens:
http://www.nimh.nih.gov/news/science-news/2009/long-term-depression-treatment-leads-to-sustained-recovery-for-most-teens.shtml

- Mental disorders affect one in four people:
http://www.who.int/whr/2001/media_centre/press_release/en/

- Violence and mental illness: an overview:
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1525086/

- Dispelling the Myth of Violence and Mental Illness:
http://psychcentral.com/archives/violence.htm

- Mental Health Myths and Facts:
http://www.mentalhealth.gov/basics/myths-facts/

- Caring for children and adolescents with mental disorders: setting WHO directions.
http://www.who.int/mental_health/media/en/785.pdf

- Myths About Mental Illness:
https://www.cmha.ca/mental_health/myths-about-mental-illness/

- Recovering from Mental Illness? Be Your Own Best Friend:
http://psychcentral.com/lib/recovering-from-mental-illness-be-your-own-best-friend/
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
DISCLAIMER: Articolele de pe site sunt scrise în scop informativ și educativ. Acestea nu înlocuiesc tratamentul medical adecvat. Consultați medicul sau un specialist în sănătate mintală dacă prezentați simptome ale tulburărilor psihice!

Înțelegeri actuale ale depresiei majore: modelul diateză-stres (Depresia, boala secolului - partea a II-a)

Înțelegeri actuale ale depresiei majore: modelul diateză-stres

Dacă în prima parte din seria articolelor dedicate depresiei majore am aflat ce reprezintă aceasta și care sunt simptomele care o acompaniază, începând cu partea a doua a seriei, vom afla care sunt modelele teoretice actuale de înțelegere a apariției depresiei. În articolul de astăzi ne vom îndrepta atenția asupra modelului diateză-stres, cunoscut și sub numele de modelul stres-vulnerabilitate, ca încercare de a explica modul în care o persoană poate ajunge să sufere de depresie.
Modelul diateză-stres sau stres-vulnerabilitate (diathesis-stress model) sugerează faptul că oamenii prezintă, în grade diferite, vulnerabilități sau predispoziții spre a dezvolta anumite tulburări (în cazul de față, depresie). Acest model explică psihopatologia ca fiind urmarea interacțiunii dintre acele predispoziții (numite în limbajul modelului „diateze”) și diversele evenimente stresante sau traumatice pe care o persoană le-ar putea trăi. Diatezele cuprind acei factori sau determinanți despre care am mai discutat aici, și care pot fi genetici, biologici, psihologici.

Referindu-ne la probabilitatea ca o persoană să dezvolte o tulburare depresivă majoră, doar pentru că respectiva persoană deține anumite vulnerabilități sau predispoziții, nu înseamnă că aceasta va și dezvolta o depresie. Pentru ca acest lucru să se întâmple e necesar ca diatezele persoanei să interacționeze cu evenimente de viață stresante (de natură socială, psihologică sau de mediu). Conform modelului diateză-stres, cu cât este mai mare vulnerabilitatea persoanei spre a dezvolta depresie, cu atât mai puțin stres va fi necesar pentru ca respectiva persoană să dezvolte o depresie. Opusul acestei situații este și el valabil (cu cât este mai mică vulnerabilitatea, cu atât mai mult stres va fi necesar). Rezultă de aici că până ce stresul nu va depăși un anumit prag, persoana va funcționa în parametrii normali, iar vulnerabilitățile acesteia vor rămâne latente sau ascunse.

Impactul stresorilor variază și ei de la o persoană la alta. Moartea cuiva drag sau pierderea anumitor lucruri (de exemplu, o slujbă sau poate chiar starea de sănătate); despărțirea de persoana iubită sau divorțul; atingerea unor etape semnificative din viață ca pubertatea, căsătoria, nașterea unui copil, ori ieșirea la pensie; abuzul de alcool sau droguri; dezechilibrele hormonale sau neurochimice. Toate acestea pot fi suficiente pentru a determina apariția simptomelor depresive la o persoană cu o predispoziție spre a dezvolta o tulburare depresivă. Totuși, fiecare dintre aceste situații îi vor afecta pe indivizi într-o manieră unică.

Modelul diateză-stres este doar unul din numeroasele modele sau teorii care încearcă să explice cum anume apar tulburările de sănătate mintală, și implicit și depresia majoră.

Partea I: Depresia, boala secolului - Partea I
Partea a III-a: Înțelegeri actuale ale depresiei: teoriile cognitive
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Referințe:
Ingram, R., E., Atchley, R., A., & Segal, Z., V. (2011). Vulnerability to depression. From cognitive
neuroscience to prevention and treatment. New York, NY: The Guilford Press.
Sigelman, C., K., & Ridler, E., A. (2012). Life-span human development (7th ed.). Wadsworth,
Cengage Learning.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
DISCLAIMER: Articolele de pe site sunt scrise în scop informativ și educativ. Acestea nu înlocuiesc tratamentul medical adecvat. Consultați medicul sau un specialist în sănătate mintală dacă prezentați simptome ale tulburărilor psihice!

Anxietatea generalizată - Partea I

Tulburările de anxietate așa cum sunt descrise în DSM-5 (Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale) cuprind: anxietatea de separare; mutismul selectiv; fobia specifică (de zbor, înălțime, animale, apă, sânge, ace, etc.); anxietatea sau fobia socială; tulburarea de panică; agorafobia; tulburarea de anxietate generalizată sau anxietatea generalizată; tulburarea de anxietate indusă de o substanță/medicație; tulburarea de anxietate datorată unei alte condiții medicale; tulburarea de anxietate cu altă specificație și tulburarea de anxietate fără altă specificație.
Caracteristicile comune ale acestui tip de tulburări sunt frica și anxietatea excesivă. Ambele sunt considerate emoții. Deși de multe ori se suprapun, există câteva diferențe notabile între acestea. Frica este o emoție primară, în vreme ce anxietatea este o emoție secundară. Emoțiile primare sunt acele emoții care pot fi recunoscute prin intermediul expresiilor faciale, putând fi detectate cu ușurință de către un observator din afară (bucurie, furie, tristețe, frică, uimire, dezgust). Emoțiile secundare, ca anxietatea, nu sunt ușor de recunoscut de către un observator din afară și reprezintă o experiență privată.
Frica este răspunsul la o amenințare cunoscută, detectată în prezentul imediat. Anxietatea este răspunsul la o amenințare necunoscută, o stare de anticipare a unui pericol potențial, care s-ar putea petrece în viitorul apropiat sau nu.
Este cât se poate de evident faptul că emoțiile sunt o parte normală a experienței umane. Cu toții am simțit la un moment dat frică sau anxietate. Aceste emoții sunt chiar necesare, ferindu-ne de multe pericole pe care le putem întâlni în viața de zi cu zi. Problema apare în momentul în care acestea sunt mult prea intense, frecvente și de lungă durată, devenind dezadaptative și patologice.

În cele ce urmează, ne vom îndrepta atenția asupra tulburării de anxietate generalizată (TAG).
Anxietatea generalizată este o combinație de mai multe simptome emoționale, fizice, comportamentale și cognitive, caracterinzându-se prin:

• Anxietate și îngrijorare excesivă vizavi de mai multe aspecte ale vieții, în majoritatea zilelor, vreme de cel puțin șase luni;
• Persoanei îi este foarte greu să își controloze îngrijorarea;
• Anxietatea și îngrijorarea sunt asociate cu trei sau mai multe dintre următoarele simptome:
  - neliniște, agitație sau sentimentul că se află pe „marginea prăpastiei”;
  - oboseală;
  - dificultăți de concentrare sau sentimentul că are „mintea goală”;
  - iritabilitate;
  - tensiune musculară;
  - tulburări de somn (prezintă dificultăți în a adormi sau în a rămâne adormit, sau prezintă un somn agitat, nesatisfăcător).
  
• Simptomele cauzează o detresă sau o deterioare semnificativă clinic în domeniul social, profesional ori în alte domenii importante de funcționare;
• Simptomele nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanțe (drog, medicament) ori ale unei condiții medicale generale;
• Apariția anxietății generalizate nu este explicată mai bine de o altă tulburare de sănătate mintală.

Dacă în alte tulburări de anxietate, ca de exemplu fobia specifică sau tulburările de panică, grijile și anxietatea sunt specifice, în tulburarea de anxietate generalizată acestea sunt mai generale (de aici și denumirea de TAG). Adulții cu această tulburare tind să se îngrijoreze cu privire la chestiuni de rutină ca finanțele, responsabilitățile de la locul de muncă, sănătatea lor sau a membrilor familiei, treburile gospodărești, etc. Copiii cu TAG își fac griji cu privire la abilitățile lor, la evenimente viitoare, la comportamente avute în trecut, la posibilitatea de a face greșeli și la performanța școlară.

Desigur, cu toții ne îngrijorăm din când în când în privința locului de muncă, a banilor sau a familiei, dar persoanele cu TAG trăiesc constant o stare de anxietate și îngrijorare excesivă și care depășește limitele pe care le-am putea considera normale. Aceste persoane tind să supraestimeze diverse riscuri sau tind să judece greșit posibilitatea ca un eveniment viitor să aibă un rezultat negativ.

Anxietatea generalizată este o tulburare cronică, epuizantă pe termen lung și care, adeseori, poate lăsa persoana lipsită de speranță în ceea ce privește viitorul. Această tulburare oscilează în intensitate de-a lungul vieții, iar simptomele se pot înrăutăți în perioadele de stres.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Referințe:
DSM-5 (Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale - 2013).
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
DISCLAIMER: Articolele de pe site sunt scrise în scop informativ și educativ. Acestea nu înlocuiesc tratamentul medical adecvat. Consultați medicul sau un specialist în sănătate mintală dacă prezentați simptomele descrise mai sus!